INTUNECARE

Soarele coboara incet
Ca o lebada ranita
Ori ginditor ca un profet...
Inoata in propriul rosu
Si rosu-i se stinge incet, incet...

Picura lacrimi de inserare
Din cerul amorf
Si stele rasar,
Licurici in intuneric...

Si-i liniste mormintala
Si subreda barca se pierde incet pe canale
mergind de niciunde spre nicaieri...

Roze petalele-si scutura
Caci vintul adie atingeri de matase
Si regina noptii isi da sufletul
Unei raze galbene de vint...

Nuferi albi plutesc stingheri
In ape mohorite...
Ingeri cu aripi ude
Inoata ca niste umbre
Te cheama acum in cercul lor...

(11.07.1999)

DESTIN

Stau pe nisip si-ascult
Murmurul marii
Si vad petale plutind
Pe-o mare a sperantei si deznadejdii,
Marea vietii...
Fiecare petala e un destin,
Al meu si-al tuturora...

Valuri le cuprind si
Le rasucesc in lumina
Palida a soarelui...
Marea-i zbuciumata...
Un zbucium sacadat,
Cu-ntreruperi si dezlantuiri
Cu furtuni si calm de Ecuator,
Caci e mult dor si durere,
Iubirea-i impletita cu suferinta,
Dor si dorinta,
Soapte si credinta...

Petale se scufunda
ca niste calmari frati cu intunericul,
Petale-ating vazduhul,
Ca niste porumbei-nfratiti cu Soarele,
Si se reintorc in apa,
Arse de-atita lumina...

(20.06.1999)